La ciolan cu Mărgineanu

La televizor toată ziua se vorbeşte de criză. Că o să fie un an greu, că o să fie mulţi şomeri, că o să se scumpească toate. Aşa o fi. Dar să dea dracu' dacă am văzut că era criză la Caru' cu bere. Aseară, eu şi Z. am fost invitaţi la ziua unui prieten, care e născut pe 25 decembrie. Însă cum toată atenţia e îndreptată spre Crăciun în ziua aceea, omu' face petrecere în ianuarie, cam pe la jumătatea lunii, după ce ia salariul. Şi uite aşa ne-am strâns, ca în fiecare an, vreo 12-13 oameni la o masă. Anul acesta locul ales a fost Caru' cu bere. În mare, îmi place acest restaurant, pentru atmosferă, pentru locaţie şi pentru mâncare. Însă, am şi multe să-i reproşez. E înghesuială mare, preţurile nu sunt mici deloc şi e hărmălaie. Făcând o paranteză, m-am simţit bine şi m-aş mai duce şi cu altă ocazie. Poate tot invitată. Să revin la criză, că sar de la una la alta. Pentru oamenii aceia mulţi care făceau coadă în aşteptarea unei mese libere şi tot intrau în grupuri-grupuri până aproape de ora 23.00, nu era criză. Au curs ciolanele cu furculiţa şi cuţitul înfipte în ele până la os, asortate cu o varză călită cu mămăliguţă, halbele cu berea casei, limonadele, fripturile şi papanaşii cu smântână şi dulceaţă. Câte o gagică la dietă sau cu fierea în pioneze, ca mine, îşi mai comanda o salată de varză chinezească, cu pastramă de curcan şi brânză de bivoliţă. Ar fi fost tare bună dacă nu era înecată în oţet balsamic. Însă m-a dat pe spate granini de coacăze negre. Ca să nu mor de poftă, am petrecut o bună bucată de vreme în farfuria lui Z., înfruptându-mă cu bucăţi de ciolan şi varză acră la cuptor.



Staţi un pic că asta n-a fost tot. Doar mâncare ar fi fost plictisitor. Ieri seară erau anunţate şi nişte dansuri spaniole şi franţuzeşti. Pe la zece fără ceva, pe culoarul restaurantului câţiva băieţi şi câteva fete au făcut o zarvă mare cu tropăielile şi chicotelile lor că n-aveai cum să nu baţi din palme sau să nu te bâţâi sub scaun. Ăi mai curajoşi s-au lăsat luaţi la horă, iar ceilalţi s-au mulţumit cu pozele. După o pauză, fetele, îmbrăcate în rochii roşii cu jupane albe şi ştrampi de plasă, au pus de-un Can-Can de le-au întors imediat capetele bărbaţilor. La balcon, l-am văzut şi pe cântăciosul de Mărgineanu ( "Mă iubeşte femeile"), care avea un zâmbet mare de faţă când au intrat fetele în scenă, iar la sfârşitul dansului le-a aplaudat zgomotos. Pentru patru ore n-am simţit nicio clipă că ar fi criză. Când m-am întors acasă, am dat drumul la televizor să văd ce s-a mai întâmplat prin ţară. Bineînţeles... era criză.


fotografii de Petisa şi Zaharia, făcute cu Nikonul lui Fig