Speciale

Tataie, dichisit cu ţoale noi



Lulu cel mic şi gras



Nico la 27 de ani... Tot Nico, dar la 3 ani



Zalex la 2 ani şi jumătate



Nico la 3 ani



Mishu gură-mare



Nu e o girafă. E tot Mishu.

Ce-a fost în 2007...

.. multe realizări. În primul rând, casa noastră. Că tot se poartă acum retrospectivele, m-am gândit să las deoparte vorbăria şi să scormonesc după poze. O varză de amintiri. Hai că mă emoţionez.


Uite încă o fată dragă mie... Maimuţica.


La nuntă la Flori... Cu fetele mele dragi.



Cavalerii cetăţii din Alba-Iulia


Buda de la ţară


Răgnetul lui Gontz

Florile colorate de la Rucăr


Acasă la cântăreaţa Anca Parghel


Vâlcea, văzută de pe colină


S-a măritat Lulu


Prin cutia de amintiri


Salutări de la Viena


... şi de la mare!


Un nou prieten


Mishu cel nesătul


Crizantemele de toamnă


Liliacul de la bunici


Mall-ul din Vâlcea

Salata de Revelion...

Crăciunul portocaliu

Crăciunul se duse. L-am petrecut la socrii. Deşi mi-ar fi plăcut să îl petrec în noua noastră casă... Mai puţină mâncare şi mai multă linişte. De care o să am parte de Revelion. Am de gând să mă culc la 2 noaptea, ca de obicei, şi poate o să cânt, nu ca de obicei. Nu ca de obicei, o să beau şi o ceaşcă cu ţuică fiartă cu piper şi una cu vin fiert şi scorţişoară, şi puţin rom. Mă bucur că, în sfârşit, am reuşit să văruim singuri casa noastră. Ca nişte adevăraţi meşteri ce suntem. Cu var adevărat, cu trafalet pe bune şi cu multă muncă, nervi şi praf. Dar am scăpat... Cel puţin de muncă şi de praf. Că nervi mai sunt, pentru că mai avem de văruit, tot singuri, dormitorul. Am terminat două holuri (în alb) şi sufrageria (portocaliu! La modă, ar zice specialiştii). Rezultat: mulţumitor. Pereţi drepţi, curaţi. Well done, ar spune americanu', treabă bună, pe la noi. A durat ceva, dar a meritat. Mai bine să pun şi nişte poze.

P.S. O să arate şi mai bine cu un parchet nou.

Înapoi printre bloggeri

Nu aruncaţi cu ouă sau roşii în mine. Am lipsit atât de mult din această bătălie scriitoricească de pe bloguri pentru că... mulţi ştiţi toată povestea. Am luat casă. Adică, apartament, cu două camere în Giuleşti. Eu, Z. şi Mishu. Liniştit cartieru' şi plin de moşi. Trecând peste tristeţea din seara aceasta când am văzut că pe munca mea a cules altcineva roadele, am să reintru în joc. Ca să fiu în ton cu atmosfera de sărbători, cum spune tot românu', am făcut şi eu brad. Nu natural, fiindcă e scump, îşi împrăştie ţepii prin toată casa şi e drum lung până la piaţă şi înapoi. Brăduţul nu miroase ca-n pădure, dar e plin de beteală. L-am făcut în două culori: argintiu şi albastru, ca să fiu la modă.