vineri, 9 ianuarie 2009
Cum l-am cunoscut pe actualul prim-ministru al României
A îmbătrânit domnul Boc. A albit la tâmple, a chelit puţin, a făcut pungi sub ochi şi s-a mai îngrăşat un pic. L-am văzut în seara aceasta la TVR 1, într-o emisiune specială despre crize, bani şi gaze de la ruşi. Invitatul lui Luca Niculescu s-a descurcat foarte bine. Nu s-a fâstâcit în discursul său, a dat răspunsuri prompte, nu s-a ferit de întrebările incomode şi abia la sfârşit şi-a dat seama că nu a băut apă din paharul din stânga sa. Prin urmare, l-a dat peste cap într-o clipită, apoi i-a întins, amabil, mâna moderatorului emisiunii. Era îmbrăcat la costum cu cravată, aşa cum venea îmbrăcat şi la cursuri. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat neglijent sau într-o ţinută sport. Vorbeşte calm, zâmbeşte des, strângându-şi uşor ochii sub ochelari, şi tuturor studenţilor li se adresează cu "dumneavoastră". Domnul Emil Boc mi-a fost profesor de Drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Cluj-Napoca. Când l-am cunoscut eu (au trecut aproape opt ani de atunci) abia intrase în politică şi nu apărea aşa des la televizor. Ţin minte că am avut trei examene într-o săptămână, chiar două în aceeaşi zi (fiind studentă la două facultăţi). Mi-a fost imposibil să învăţ la toate materiile. Aşa că, la domnul Boc, m-am dus nepregătită. Frunzărisem cursul şi speram să iau notă de trecere, fiind epuizată şi trasă la faţă. Era examen oral. Când mi-a venit rândul, am tras subiectul şi m-am foit în bancă. M-am apucat să zic verzi şi uscate pe lângă subiect, doar-doar să mormăi ceva şi să capăt o notă. Emil Boc şi-a dat seama pe loc - pentru că nu era deloc prost, nici nu dormea în timpul examenului şi nici nu citea ziarele cum făceau alţi profesori. Mi-a spus aşa: "Domnişoară S., dumneavoastră veţi ajunge un bun politician pentru că ştiţi să manipulaţi situaţiile în favoarea dumneavoastră. Vă dau un şase, dar vă rog să veniţi la mărire, în toamnă". Bineînţeles că i-am mulţumit şi bineînţeles că nu m-am dus la mărire pentru că aveam multe altele pe cap la acea vreme. Apoi, l-am văzut din ce în ce mai rar pentru că era tot mai afundat în politică. Asistenta lui, o domnişoară blondă înţepată, n-a mai fost atât de amabilă. Aşa l-am cunoscut eu pe actualul prim-ministru al României. Nu vreau să intru în polemici şi nu vreau să credeţi că îi iau apărarea, doar v-am povestit o altă întâmplare din viaţa mea. Pot doar să spun că am avut ocazia să îl cunosc pe acest ardelean iute de picior, înalt cam de 1.65 m, elegant, foarte ambiţios şi foarte popular printre studenţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
interesant. postul tau imi schimba putin opinia vizavi de boc. mda.
cred ca sunt oameni care n-ar trebui sa intre in politica. in viata normala, profesionala, privata sunt niste indivizi de calitate. dar politica face ca imaginea lor sa fie tulbure...
Trimiteți un comentariu