joi, 15 ianuarie 2009

Omul cu chitară de la Piaţa Victoriei

Îl ştiu de ceva vreme. E înalt, cu părul închis la culoare, lăsat să crească până la umeri. De fiecare dată poartă pe cap o şapcă de blugi de un albastru spălăcit, îngălbenită pe la margini. E îmbrăcat în blugi şi cu geacă de fâş. În picioare a avut astăzi bocanci noi, galbeni. Are în jur de 50 de ani. E albicios la faţă şi poartă ochelari. Prima oară l-am auzit cântând la staţia de metrou Universitate. Are voce foarte frumoasă şi cântă destul de bine la chitară. În seara aceasta, l-am auzit din nou, la Piaţa Victoriei. Stătea rezemat de un pilon murdar de câtă lume s-a frecat de el şi cânta o melodie pentru îndrăgostiţi, uşor alertă. Suna atât de bine! Îmi scosesem cartea să mai citesc câteva pagini şi n-am putut să mă concentrez. Îmi fugea mintea în alte părţi. N-am reuşit să reţin nici versurile. A venit metroul. S-a oprit din cauza zgomotului şi s-a aplecat să-şi ia sticla cu apă. Oamenii îi lăsau în buzunarul rucsacului câte o hârtie de 1 leu. Era plin buzunarul. Omul cu chitară şi-a reluat activitatea sa de artist ambulant şi amator cu o nouă piesă. Am vrut să mai citesc ceva, dar n-am putut. Era prea frumoasă melodia ca să n-o ascult. Mi-a venit metroul, dar l-am lăsat să plece, rămânând în continuare pe scaun şi pregătită să îi dau şi eu un leu. Îl meritase. La mijlocul piesei, am scos un creion să-mi notez repede versurile pe prima pagină din revista "Dilema Veche". Am reuşit să notez doar atât: "Ba m-a iubit, ba m-a urât/ Ba s-a săturat de mine până-n gât"... Doi poliţişti în vârstă, cu faţă de miliţieni comunişti, l-au luat la rost. "Păi, n-ai zis că stai un sfert de oră?", se rotunjeau ei, holbându-se la buzunarul rucsacului plin de bani. M-am uitat la feţele oamenilor din jur. Erau dezamăgiţi că le pleca trubadurul. Omul şi-a închis rucsacul, şi-a pus chitara la spate şi a aruncat la coş bucata de ziar pe care îşi aşezase puţinele lucruri. I-a urmat pe poliţişti. Probabil i-au scris o amendă. O doamnă în palton negru a apucat să-i mai vâre în rucsac o bancnotă de 1 leu. Eu n-am mai apucat.

Niciun comentariu: