Maroc, Viena, Grecia sau Portugalia. Poate Grecia sau Turcia

Parcă a trecut o veşnicie de la concediu. Cred că nicio lună şi nici n-am avut timp să mă gândesc cum a fost. Muncă până peste cap. Azi mi-a fost lene. Am lălăit-o ca într-o zi liberă. Sincer, mi-e ruşine, dar ştiţi voi vorba aia: Mă vindec. Nu am în minte decât un lucru: unde să mă duc (să ne ducem, eu şi nevastu) în cea de-a doua parte a concediului. Care, dacă toate planurile ies aşa cum ne-am dorit, ar trebui să fie prin septembrie sau octombrie. Nu îmi vine să cred că sunt atâtea ţări de văzut, atâtea locuri de vizitat şi nu pot să pun degetul pe hartă şi să zic: uite aici vreau să ajung. Mă omoară gândul să merg în Maroc. Nevastu vrea la Amsterdam. Mai avem pe listă Viena, Paris, undeva prin Portugalia, puţin din Grecia, ceva din Spania, Turcia. Nu Bulgaria. Nu ştiu ce am de resping Bulgaria. Poate şi Grecia. Parcă am înnebunit. Dar prea mulţi români se duc acolo. 1.000 de euro: atât sunt dispusă să cheltuiesc. Trei zile, poate patru. Vreau să fie de vis. Încă nu ştiu unde şi mi se pare o alegere foarte grea. Aşa de grea, că mi-e teamă să nu rămân acasă. Cum de altfel mi s-a mai întâmplat.