(c) fotozaharia
La muncă mai nimic de lucru, aşa că o zbughi spre casă. Înaintea bărbatului. Ca o nevastă harnică ce sunt, nu mi-am pus şorţul, dar tot în bucătărie am intrat. De data asta nu o să mai scriu reţeta borşului de pui cu legume şi tăieţei sau a mâncăricii de cartofi, tot cu pui. Vreo două ore cât am stat în bucătărie nu m-am plictisit. Pisoiul mi-a ţinut de urât, iar de muzică nu mai vorbesc. E un magazin printre blocurile din Vitan unde se adună băieţaşii şi fetiţele să bea o berică şi să asculte muzică. Zic ei. Vin cu maşinuţele scumpe de la tata, lasă uşile deschise şi dă-i cu muzichie d'aia aleasă. "Pentru Guţă, pentru Salam, pentru toţi prieteeeeeeeeeeeeeeniiiiiiiiiiiiii mei...."Da, maneaua noastră de cartier. Ce s-o asculte ei liniştiţi încet sau la căşti. Dă-o, nene, tare, s-audă toţi vecinii. Curios, dar nimeni n-a ieşit la geam să tragă vreo ocară sau să cheme poliţia. La un pas de petrecăreţi o mână de puşti dau cu mingea într-o uşă de garaj de sună şi apa în cap de nervi. Îmi văd de ciorba mea. Manea-manea, dar să mai varieze şi ei. Nu doar vreo trei melodii şi alea amărâte şi ţipate. Hai că aveau şi o uşoară. Nelly Furtado. Singura. A tot cântat-o şi p'asta că am învăţat şi versurile. Recital de manea în fiecare duminică. Acum e şi vacanţă. Şi tot aşa trei luni de acum încolo o să tot petrec. Păi data viitoare ştiu. Trec mai întâi pe la magazin şi îmi iau şi eu o bere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu