În mina de la Cacica

În Bucovina cea frumoasă de care m-am îndrăgostit în concediul trecut există o localitate cu nume de gagică: Cacica, la 17 km de Gura Humorului. Mi-a plăcut cum sună şi am zis să-i vedem minunăţiile. Faţă-n faţă cu Biserica Catolică, o altă mândrie a roşcovanilor din Cacica, se află mina. În fundul curţii e o clădire care împrăştie un miros puternic de sare pe care scrie "Puţ". Acolo, ne-a întâmpinat ghida, care ne-a spus că avem de coborât 200 de trepte, adică vreo 27 de metri până în mină, unde nu sunt mai mult de opt-nouă grade, iar pereţii gri sunt tapetaţi cu broboane de sare sau cu perdele mari şi albe, tot de sare. De la ghidă am aflat că este singura mină din ţară cu sare gri, că a fost săpată manual de polonezi şi că există provizii de sare pentru încă cinci sute de ani, în fiecare zi extrăgându-se opt-zece kg de sare. În mină au fost amenajate o biserică cu altar, un teren de sport şi o sală de festivităţi. Mai există şi un lac sărat, plin de bani aruncaţi de oamenii care şi-au pus dorinţe. Mi-a plăcut foarte tare, mai ales că a fost pentru prima oară când am coborât într-o mină de sare.












(c) fotografii de Petisa şi de Z.