O fotografie la care ţin foarte mult, iar pe doamna învăţătoare cu părul creţ şi foarte blândă, care-şi aducea piepten de acasă şi mă pieptăna în fiecare zi (nu pentru că aveam părul încâlcit, ci pentru că îi făcea plăcere), am iubit-o cu adevărat. Nu-mi mai aduc aminte cum o chema, însă îmi aduc aminte că eram moartă să stau în preajma ei şi să o ţin de mână.
Şi asta sunt eu, probabil la cinci sau şase ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu