Prima gură de Moldova: Lepşa

Mi s-a cerut să explic imaginile pe care le-am surprins în concediu pentru a înţelege tot omul de unde sunt frumuseţile pe care le-am fotografiat. Încep cu Lepşa, din Munţii Vrancei, pentru că a fost prima oprire. Am stat o noapte la o pensiune de trei margarete, foarte primitoare. La Lepşa ai ce vedea: munţi, dealuri, cascadă, rezervaţie naturală de 4,5 km, păstrăvărie, iar pensiunile arată foarte bine. Lepşa stă prost la drumuri şi la felul cum sunt păstrate toate aceste bogăţii naturale. Nu o să revin prea curând la Lepşa, însă cred că o dată în viaţă merită văzut acest sat. Măcar pentru natură şi aer curat.


Brumă pe iarba din curtea pensiunii "Santa Maria", într-o dimineaţă pe la ora 8.00. (foto Z.)

Un izvor de apă. Atenţie la mesajul de pe marmură.

Vreau să spun că în acest concediu (dar şi în altele) s-au lipit de noi tot felul de căţei şi pisici. Aşa că i-am şi botezat. Cel negru e Lupu, iar pe cel mic l-am numit Aurică.

Cascada Putna din Lepşa.




Căţelul Lupu e foarte blând şi a mers în spatele meu tot drumul de la pensiune până la cascadă. La întoarcere, am reuşit să-l păcălesc să se ia după un alt cuplu. (foto Z.)

Un râuleţ de munte.

Păstrăvăria din Lepşa. Apa era tulbure din cauza ploilor şi n-am reuşit să vedem păstrăvii.


(c) fotografii de Petisa