Concediul din Moldova în 72 de fotografii

Probabil o să ziceţi că suntem sado-maso că ne tot ducem în concedii prin ţară. Poate aveţi dreptate, poate nu... Suntem în a doua săptămână de concediu şi acum vorbesc numai din amintiri despre prima săptămână de concediu, pe care am petrecut-o cu Z., în Moldova. Ei bine, moldovenii sunt nişte oameni extrem de săritori şi prietenoşi şi au nişte case frumoase şi îngrijite de te lasă cu gura căscată. Am început hoinăreala prin Moldova cu satul Lepşa, din Munţii Vrancei. Drumurile până acolo sunt praf, pline de gropi şi de alte capcane. Am înjurat printre dinţi şi am sperat că mai departe o să avem noroc. Şi aşa a fost. Despre Lepşa se spune că este "satul gălăţenilor", pentru că aceştia şi-au ridicat în zonă vile de toată frumuseţea, pe care le închiriază. Au ignorat un aspect: drumurile proaste şi o regiune frumoasă, cu potenţial - pădure, casacadă, rezervaţie, păşuni cât vezi cu ochii, grote - pe care au lăsat-o să pice încet-încet. Aici, am stat o noapte la pensiune (nu a vreunui gălăţean) din lemn, cu o curte plină de verdeaţă, cu balansoar şi cu o fântâniţă de decor. V-am spus: natura ne-a copleşit, ce a fost lăsat la mila omului, nu. După Lepşa, am pornit spre Piatra Neamţ, prin Târgu Secuiesc. Aici, numai vorbitori de maghiară. Un oraş cochet, cu oameni la fel de amabili. Aşa ne-am hotărât ca următorul concediu - nu cel din toamnă, pentru că atunci zburăm spre Lisabona - să îl petrecem în oraşele şi satele ungureşti, care de departe sunt cele mai îngrijite din ţara asta de români.

A urmat Piatra Neamţ. Până acum, în topul celor mai frumoase oraşe din România - şi am văzut multe - Piatra Neamţ este pe primul loc. Înconjurat de munţi, dealuri şi alte minunăţii, oraşul e foarte curat, are şi o telegondolă, iar de sus Piatra Neamţ e o minunăţie. Următoarea oprire: Cheile Bicazului. Natură: o splendoare. În staţiunea Lacul Roşu, la fel. La capitolul pensiuni: very creepy. Gheorgheni, Topliţa. Doar am admirat. Ne-am oprit la Vatra Dornei. Dacă aud pe cineva că spune cât de frumoasă este această staţiune chiar o să îl strâng de gât. O fi arătat bine acu' 15 ani, însă în urmă cu şase zile îţi venea să plângi. Nu mai insist că n-are rost. Ne-am cazat la 15 km de Vatra Dornei, la o pensiune, în satul Poiana Negri, aproape de fabrica unde se prepară laptele La Dorna. O frumuseţe. Cât vedeai cu ochii numai dealuri şi verdeaţă. Dar şi un aer numai bun de respirat. Voroneţ - albastrul nu mai este atât de albastru. Putna - la mănăstire ca la mănăstire, însă satul ne-a dat pe spate. Aici, chiar am lenevit pe o pătură, sub un cireş sălbatic.

În drum spre casă, ne-am mai oprit la Suceava, la cetate şi la mall, să mâncăm de prânz. La Târgu Neamţ, am văzut o altă cetate spectaculoasă (ruine, bineînţeles), Ozana lui Creangă, însă cam seacă, şi casa memorială a Veronicăi Micle şi pe cea a lui Ion Creangă din Humuleşti. Despre această frumoasă experienţă o să povestesc şi o să pun fotografii într-un post separat. Am încercat să spun pe scurt aventura noastră prin Moldova ( o parte din ea). Că peripeţii au fost cu duiumul.

P.S. Am uitat să menţionez un sat care mi-a plăcut foarte tare: Cacica. Atât el, cât şi mina Cacica, cu o adâncime de peste 70 de metri. Nu, n-am avut curajul să ling sarea de pe pereţi, dar am căscat gura la sculpturile din sare gri şi la broboanele sărate şi albe de pe tavan.


click pe foto pentru mai multe fotografii!

fotografii de petisa si zalex