Ce bine miroase la Veliko Târnovo!

Nu exagerez deloc. Miroase a iasomie, a salcâm, a trandafiri, a soc. Veliko Târnovo este primul oraş bulgăresc pe care l-am văzut. Recunosc că am mers în Bulgaria cu o oarecare strângere de inimă şi mai mult convinsă de fotografiile văzute la Lucian. În plus, distanţa de la Bucureşti la Veliko e foarte mică. În două ore şi jumătate am ajuns în oraşul vechi al Bulgariei, foarte curat de altfel, foarte îngrijit, plin de flori, de oameni îmbrăcaţi tradiţional, dar şi de oameni dubioşi, pe care i-am văzut la colţ de bloc. Însă dacă îi ignori, şi ei te ignoră pe tine. La castelul din Veliko am căscat gura vreo oră, amorţiţi de căldură. N-apuci să vezi mare lucru pentru că e un domeniu întins, dar te bucuri din plin de verdeaţă şi de casele vechi şi colorate, construite pe dealuri. Apoi, ne-am plimbat prin centru, unde era nu ştiu ce sărbătoare, era destulă lume, dar nu sufocant. Apoi, am străbătut străduţe mai puţin umblate de turişti şi ne-am holbat la căsuţele frumoase ale bulgarilor. O să vedeţi printre fotografii o imagine cu multe portrete de oameni. Ei bine, aceştia - bieţii de ei - sunt decedaţi. Unii mai bine de doi ani. La bulgari există un obicei: portretele morţilor sunt "trase la xerox", completate cu datele defuncţilor şi apoi lipite pe garduri, pereţi sau copaci. Dragilor, omu' cât trăieşte îşi mai şi schimbă părerea. Dacă până acum am respins total ideea de a vizita Bulgaria, acum mai vreau o porţie. Una mică, însă mai vreau. Balcic e pe lista noastră. Cât despre bulgari... Nu sunt cine ştie ce oameni civilizaţi, ne asemănăm mult, dar se pricep la turism. Şi ne-au cam luat faţa. Nu suntem în stare măcar să plantăm tufe de trandafiri. Păi d'aia e mai bine la altul decât la tine. La fotozaharia găsiţi mult mai multe despre păţaniile noastre la Veliko Târnovo, despre ce să vedeţi dacă aveţi gânduri de plecare pentru o zi, dar şi unde să mâncaţi bine (la restaurantul Ego). Atenţie însă la porţii. Sunt imense!


























(c) fotografii de Petisa