Pune mâna pe Vasilică!

O ţigancă cu hainele atârnate pe ea, mirosind a mâncare şi a transpiraţie veche, a urcat la Gara de Nord. Ţinea în braţe un copil de ţâţă, adormit în scutece ude, de un alb murdar. Pe lângă ea ţopăia o fetiţă urâţică, cu o căciulă roşie pe cap, cu cizme de cauciuc în picioare şi cu pantalonii rupţi. Ţiganca încerca să lase impresia că fata de cinci-şase ani nu era a ei şi întâmplător se agăţa de ea cu o mână murdară, cu unghii netăiate. Fata cu ochi mari şi cu părul despletit ieşit de sub fes ţinea strâns la piept un miel slăbănog, care mesteca încontinuu, behăind din când în când. Avea la gât un ciucuraş roşu să nu-i fie de deochi. Fetiţa şi mielul ei alburiu, căruia i se vedeau coastele, au luat la rând fiecare om din metrou. „Pune mâna pe Vasilică, să-ţi poarte noroc”, bolborosea fetiţa printre dinţii stricaţi, uitându-se câş când vorbea cu cel din faţa ei. Am privit-o zâmbind. Nu i-am vorbit urât, aşa cum obişnuiesc oamenii să se adreseze cerşetorilor, nici nu am gonit-o, dar nici nu i-am dat bani. Am lăsat-o să-şi zică până la capăt replica pe care o repeta şi celui de lângă mine şi am privit când la ea când la mielul cu bot ţuguiat şi ochi umezi. O doamnă durdulie din faţa mea şi-a întors portofelul pe dos şi a găsit patru bănuţi. Unul i-a căzut pe jos, sub scaune. Nu s-a aplecat după el, însă s-a oferit să ţină mielul cât timp fetiţa căuta moneda de cinci bani. Fericită că a găsit bănuţul, îndesându-l în buzunarele de la pantaloni, a mers mai departe. O altă doamnă i-a umplut mânuţa cu monede de un ban sau de cinci bani, iar de la alte două tinere a primit câte o bancnotă de 1 leu. Nu s-a uitat prea mult la banii strânşi, poate nici nu îşi dădea seama de valoarea lor. Ea ştia una şi bună. Să îi îndemne pe oameni să îl mângâie pe Vasilică al ei, pentru ca apoi să întindă mâna după un bănuţ.

P.S. Plimbatul mielului în această perioadă este una dintre multele tradiţii moştenite sau inventate de-a lungul istoriei de poporul ăsta român. Se zice că dacă îl mângâi pe Vasilică o să ai noroc tot anul. Nu există prea multe date despre acest obicei şi când a apărut el, însă de ceva timp încoace a devenit o practică foarte bănoasă. Să trăiască, Vasilică!