Poporu' lui Caragiale şi poponaru' de la fisc

Azi am păţit-o mai ceva ca-n schiţele lui Caragiale. După cum mulţi dintre voi ştiţi, acum şase luni m-am legat la cap cu o maşină. Ca cetăţeni corecţi ai ţării ce suntem, eu şi Z. ne-am făcut griji că n-am plătit impozitul. Mie îmi era mai mult de amendă. Acum două luni, ne-am dus la administraţia financiară şi am întrebat cine trebuie să plătească taxa aceasta, leasingul sau noi. Unii au zis ba că leasingul, alţii că noi, că doar noi o folosim. Bun. Hai să vedem ce zice şi leasingul. Aici, alţi deştepti. Ba că plătesc ei, ba că trebuie să plătim noi. Aşa au mai trecut alte patru luni. Acu' două zile ne-am adus aminte iar de impozit. Tot ca nişte cetăţeni corecţi. Eu iar cu morcovu' că o să plătesc amendă. Fiecare cu ce-l doare. Şi mă doare când tre' să dau. Z. se duce la fisc să întrebe din nou. Numa' că întreabă pe numele lui (iar maşina e pe numele meu) şi nici urmă de maşină. La ghişeul auto dă peste un prost care îl lămureşte de nu mai poate. Z. pune iar mâna pe telefon. Cei de la leasing îi spun că noi trebuie să plătim. A! La ghişeul de la fisc i se mai zice ceva şi de o amendă. Seara, eu şi Z. ne spunem la masă tot ce am făcut peste zi, bune sau rele. Joi pe la 22.00, Z. se descarcă. Au fost mai mult rele decât bune. Şi a menţionat şi ceva de o amendă. Mi s-a urcat sângele la cap. Am zis io asta viteaza că o să rezolv problema dacă Z. n-a fost în stare. Vineri dimineaţa, m-am dus la administraţia financiară. M-am pus la o coadă, la casierie. Să nu mai spun că era o singură coadă la cele două ghişee. L-am întrebat eu, naivă, pe domnul din faţa mea: "La ce ghişeu staţi?" (adică la doamna din dreapta sau la doamna din stânga). "La care se eliberează mai întâi. Sunteţi tânără domnişoară, la câte cozi am stat eu"...., mi-a răspuns domnul uşor iritat. M-am amuzat. M-am dus până la urmă la doamna care mi se părea mai drăguţă ca să rezolv problema şi să nu plătesc vreo amendă. Am zis cum mă cheamă. Nu mi-a găsit maşina. M-a întrebat şi de adresă. Nici aşa nu mi-a găsit maşina.

Of... Între timp, din şirul de oameni a ieşit un bărbat înăltuţ şi slab băţ, cu părul alb şi cu mustaţă. M-am uitat mai bine la el şi l-am recunoscut. Era Gheorghe Visu. E actor de teatru, însă lumea îl ştie mai mult din telenovele. Gheorghe Visu, zis şi State Potcovaru, ţiganu' cu dinţi auriţi şi lanţ greu la gât din "Regina", s-a fâţâit de colo-n colo cu o hârtie în mână. Nu voia să-şi piardă timpul cu poporu' de rând la cozi. "E o problemă simplă", bodogănea el. Casierele l-au recunoscut şi "l-au rezolvat". Io am mai stat mai bine de jumătate de oră la o altă coadă ca să mă dumiresc cum stă treaba.

La ghişeul auto, era cu bon de ordine, iar casierul se umfla în pene şi îşi lingea buzele oridecâteori vorbea la telefon cu cineva. Iniţial, m-am gândit că e vreun gagicar d'ăsta, cu pantaloni mulaţi pe fund şi cu freza dată într-o parte. Mi-am zis: stai că poate am succes, zâmbesc, îi vorbesc mieros şi scap de amendă. Numai asta aveam în cap. I-am spus problema şi mă tot bătea la cap că io trebuia să fac aia şi ailaltă. Şi când o să vin cu actele să mă înregistrez la ei o să plătesc şi amendă. Bine, bine, dar cât e amenda asta, m-am aprins eu. "Ei, ne înţelegem noi"... Bine, bine dar cât e, încercând să fiu calmă. "Între 50 şi 200 de lei". Ce-am rezolvat? Nimic. Da' un lucru era clar. Tipu' era poponar. Că prea se legăna când vorbea şi prea râdea cu toţi tipii care se fâţâiau pe lângă biroul lui. Du-te iar la leasing. Ceartă-te cu ăia şi tot nimic. Îi zic io într-o doară lui Z. cum a decurs totul la fisc. Uite mă tată i-am spus numele meu şi apoi adresa, Calea Giuleşti, numărul 9. Păi, noi acolo stăm? - m-a certat Z. Aoleu! Noi stăm la 109. (n-o să mai uit în veci numărul acesta). De-aia nu mă găseau. Io m-am dus la serviciu, iar Z. s-a întors la fisc, le-a întins alora buletinul meu şi uite cum mi-au găsit ei maşina. Ce înseamnă să omiţi două cifre... "Să fii fost pe strada Sapienţei sau pe strada Pacienţei?" Bine că am plătit impozitul, cu o penalizare de 3 lei şi fără nicio amendă. :)