Alegerea unui bărbat

„Mă gândesc uneori că, dac-aş avea de ales între un ştiulete de porumb şi a face dragoste cu o femeie, aş alege porumbul. Nu că nu mi-ar plăcea să mai am parte de o ultimă partidă de amor – încă sunt bărbat şi unele dorinţe nu se sting niciodată - , însă e destul să îmi închipui boabele dulci spărgându-mi-se între dinţi ca să-mi lase gura apă. E o fantezie, ştiu asta. Nici unul dintre aceste lucruri nu se va întâmpla. Îmi place doar să-mi cântăresc atent opţiunile, de parcă m-aş afla în faţa lui Solomon, la Judecata de Apoi: o ultimă partidă de amor sau un ştiulete de porumb. Ce dilemă minunată! Uneori, înlocuiesc ştiuletele cu un măr”.

Fragment din cartea „Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen. Bărbatul care se gândeşte la cele de mai sus are 90 de ani. Sau 93. Nici el nu mai ştie şi nici nu mai ţine socoteala. Ştie doar că s-a săturat de rulada de carne şi de crema de porumb. Vrea la masa de seară o friptură adevărată şi cartofi fierţi în coajă. Şi mai vrea un cabernet sauvignon dens, ca să alunece pe gât în jos, şi nu suc de mere de la conservă. Am citit până acum 20 de pagini din cartea Sarei Gruen şi deja mi-a răscolit stomacul. În sensul bun al cuvântului. M-am gândit la bunicul meu din partea mamei, care are 85 de ani şi vorbesc cu el aproape în fiecare seară, la telefon. Mă bucur de fiecare vorbă pe care o aud din gura lui şi abia aştept să mă duc să-i văd pe el şi pe bunica, de 73 de ani, de care are grijă bunicul mai mare cu 12 ani ca ea. Bunica e la pat din cauza unui blestemat de anevrism. Bunicul are atâtea să îmi spună din tinereţea lui şi a bunicii mele şi eu de-abia aştept să îl descos. Mai ales, să aflu despre iubirile lui, care n-au fost puţine. Dar şi despre copilăria şi adolescenţa petrecute la oi. După care a fost gardian (plutonier cum i se zicea atunci) în închisori din Piteşti, Brăila sau Bucureşti. Ce de poveşti, ce de amintiri! Intraţi şi la Z. pentru o însemnare frumoasă despre „Bătrâneţe, haine grele” sau „creţe”, cum a scris autorul postului.