Un pui de omenie

O să vă povestesc ce-am păţit în seara aceasta chiar dacă o să spuneţi că îmi lipseşte o doagă, chiar dacă o să spuneţi că e mai mare ruşinea ce-am făcut eu, chiar dacă, chiar dacă...

M-am tot frământat în drum spre casă, venind de la serviciu, ce să gătesc în seara aceasta folosind ce am în frigider şi ce-aş putea să cumpăr cu bani puţini. Scotocind prin buzunare şi scormonind prin portofel, au ieşit la socoteală 10 lei şi vreo câteva sute. Mai aveam bani pe card, dar culmea nu-mi aduceam aminte pinul sub nicio formă. Aşa că trebuia să mă descurc cu ce aveam prin buzunare. Am zis că un kilogram de cartofi nu e mai mult de 1,5 lei şi am tot făcut adunări şi scăderi dacă mi-or ajunge banii şi pentru o bucată de pui dezosat.

Cu barabulele a fost uşor. Am scăpat ieftin. Încercarea mare era la carne. Am intrat în alimentară, crezând că mai am 9 lei. Şi am cerut o bucată de pui dezosat, să nu depăşească 9 lei pentru că "ăştia sunt toţi banii pe care îi am la mine", i-am spus vânzătoarei. Mi-a cântărit o bucată. 11 lei. A mai cântărit una, 10 lei. A luat-o şi pe a treia, 9 lei şi 20 de bani. M-a întrebat dacă am 9 lei şi i-am răspuns că da. Când am dat să plătesc la casă, de unde 9 lei, aveam 8 lei. M-am întors spre vânzătoare şi i-am zis că nu mai cumpăr bucata de pui pentru că nu-mi ajung banii. Femeia a luat bonul, l-a rupt, a scris pe altul 8 lei şi mi-a adus bucata de pui.

Nicio clipă n-a ezitat să mă ajute să plec acasă cu puiul acela nărăvaş. Nicio clipă nu m-a privit cu dispreţ. Mi-a vorbit tot timpul cu dumneavoastră şi nu ştia cum să facă să mă scoată din încurcătură. Era o doamnă, cu D. mare, grăsuţă, cu ţâţe mari, cu mâini butucănoase, cu o privire caldă, nu ca alte vânzătoare plictisite de viaţă şi cu feţe acre de zici că acu' le-a murit cineva, cu faţa bucălată, însă foarte plăcută. Datoria de un leu o voi înapoia mâine dimineaţă, împreună cu alte mii de mulţumiri, însă ce-am învăţat eu din toată treaba asta? În afară de faptul că trebuie să memorez pinul de la card, în afară de faptul că n-ar trebui să intru în magazin dacă n-am bani suficienţi (deşi ştiu că o s-o mai fac şi altădată), am învăţat că mai există în Bucureştiul ăsta oameni, cu O. mare, care nu aruncă bucata de pui înapoi în caserolă şi apoi să-ţi râdă în nas. Ce pot să spun: "Săru-mâna, Doamnă. Doar respect!"