Z. mi-a spus ieri că vrea să mănânce sănătos şi că vrea să mai slăbească. M-a întrebat dacă sunt dispusă să îl ajut. Cum să nu, am zis, mai ales că nu mi-ar strica nici mie să-mi subţiez talia. Aseară, am fost la supermarket să căutăm ce e mai sănătos de mâncat. Am ocolit raftul cu produsele ecologice, nu pentru că n-am avea încredere, dar sunt foarte scumpe. Or fi ele sănătoase, dar să fie la ele acasă. Am luat o singură pâine, pentru mine (care îmi ajunge trei zile), am trecut cu spatele pe lângă raftul cu carne şi am zăbovit ceva la brânzeturi. Am luat vreo trei feluri de brânză şi lapte bătut. Şi cam atât cu produsele sănătoase, nu pentru că nu am mai fi vrut, Doamne fereşte, ci pentru că n-am mai avut ce să culegem de pe rafturi. Numai carne, cipsuri, dulciuri. Am luat şi un bidon cu apă. Unii spun că atunci când ţi-e foame să bei un pahar de apă că te mai umfli şi uiţi de foame. La mine, e exact invers. După ce beau apă, mi se face foame. În seara aceasta, am trecut pe la piaţă. Să trăiască cartoful nostru cel de toate zilele. De data asta, fiert că cică n-are aşa multe calorii. Am mai cumpărat varză albă, ridichi, roşii şi cam atât pentru că şi la piaţă oamenii sunt în pană de idei când vine vorba de chestii sănătoase. Toată lumea te roagă cu ridichi şi ceapă verde (grămezi întregi cât vezi cu ochii), de parcă asta am mânca toată ziua. În plus, nu ţin nici de foame. Parcă să ne facă în ciudă, tot drumul spre casă ne-a mirosit a ciorbă, a friptură şi a tocăniţă că de-abia puteam respira aer sănătos de dietă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu