Iahnie de fasole aburindă în castron de lut, cumpărat weekend-ul trecut de la Horezu, un orăşel de munte din judeţul Vâlcea, unde la fiecare poartă găseşti zeci de oale şi te miri ce suveniruri smălţuite. Un oraş în care aproape toţi locuitorii sunt olari din tată-n fiu. Meseria n-a dispărut şi pare să înflorească de la an la an. Z. nu s-a putut abţine şi a cumpărat trei castroane şi două căni.
Oale pentru sarmale, urcioare pentru vin, căni şi cănuţe, castroane, castronaşe, fluierici şi alte prostioare din lut.
Sus ulcica! Hai să-mi trăieşti!
Magazinele meşterilor olari sunt adevărate muzee în miniatură.
Uite şi nişte prostioare sculptate în lut... Mă întreb cine o cumpăra aşa ceva... Ele sunt drăguţe, dar numai pentru o poză.
Doi pitici de grădină. Ăştia sunt haioşi.
Ăsta micu' e tare studios!
Oalele arse prea tare nu se aruncă, ci se pun într-o căruţă pentru decor.
După părerea mea, doamna este mai mult decât o simplă muncitoare într-un atelier de olărit. Este o artistă talentată care pictează cu o migală de invidiat farfuriile smălţuite.
(c) fotografii de Petisa
Aici, o altă doamnă învârte la roata olarului şi modelează din pământ vase de toate felurile. Apoi, le pune la uscat. Credeţi-mă pe cuvânt că nu este o muncă uşoară, e nevoie de multă îndemânare şi de foarte multă dăruire. Tot respectul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu