Astăzi vreau să fiu urâtă!

De dimineaţă nu m-am uitat în oglindă. M-am spălat în grabă pe faţă. M-am pieptănat superficial. Mi-am prins părul la spate, într-o coadă şi mi-am lăsat cărare pe mijloc. Mi-am pus hainele de acum două zile. N-am uitat să-mi dau cizmele cu cremă neagră. Cizme din piele, uşor scorojite şi crăpate în bot, pe unde îmi intră apă când plouă. Blugii sunt noi, de vreo două luni, cumpăraţi din Carrefour. Pentru maiou am pus un tricou cam scurt şi strâmt, peste care am aruncat un altul fără mâneci şi negru. Nu mi-am pus nici cerceii mei cei albaştri şi nici nu m-am fardat (dar stai că asta n-am mai făcut de mulţi ani). Am luat acelaşi pulover verde şi paltonul meu cel mov, scămoşat. Îmi pare rău că n-am făcut sandvişuri pentru serviciu, dar am rămas fără pâine. Aşa că m-am oprit în drum spre metrou să cumpăr trei covrigi. N-am avut noroc cu ei pentru că erau fără sare şi cam elastici. Nici cu perniţa cu ficat după care mă înnebunesc n-am avut noroc, pentru că era prea sărată şi am băut după ea trei pahare de apă. Astăzi n-a întors nimeni capul după mine, eu cea cu palton mov scămoşat şi cu pungă de plastic mototolită în mână. Mâine, îmi pun cercei şi bluză nouă. Paltonul rămâne acelaşi, pentru că e singurul pe care îl am.