Moda "4,3,2"

Întrebare pe buzele tuturor: Ai văzut "4,3,2"? (4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, filmul lui Cristian Mungiu). Un prieten mi-a răspuns: Am auzit că e la modă să spui că e prost filmul şi toată lumea vrea să-l vadă. Am stat şi m-am gândit. Omul are dreptate. E mai bine să spui că e prost ca să se încingă DC++. O fată, n-are importanţă cine, a văzut filmul la mall, împreună cu o colegă, verişoară, prietenă sau cam aşa ceva. Cert e că tipa care o însoţea a plâns tot filmul. Un mic amănunt: tipa tocmai născuse. Se înţelege, deci. Am uitat să întreb dacă a plâns că e prost filmul sau chiar a impresionat-o. Am văzut şi eu "4,3,2", la multă vreme după ce a apărut la cinema. Luat de pe internet. Pot să spun că mi-a plăcut şi chiar l-am considerat bun, nu doar aşa că l-au lăudat toţi prin presă, ci pur şi simplu m-a prins. Trei secvenţe, cel puţin, sunt geniale. Tipic româneşti şi... comuniste. Puţin îmi pasă dacă a luat un braţ de premii şi a câştigat cel puţin 5 milioane de dolari din încasări. N-am suferit prea tare că n-a luat Globul de Aur sau Oscarul. Mă lasă rece elogiile. Mi-a plăcut şi atât. E un argument suficient pentru mine. S-a făcut atâta publicitate în jurul acestui film încât lumea de-abia îşi mai aduce aminte de Sergiu Nicolaescu. "4,3,2" e un film bun, merită văzut, însă fără prea multe aşteptări. Are şi el bubele lui. Părerea mea. Dacă l-aş mai vedea şi a doua oară? Nu. E prea artistic şi prea trist.