(c) Fotografii de Petisa
Pasionat de aparatura veche, Z. meştereşte de vreo cinci ore la un radio Rapsodia 2, care mergea odinioară pe lămpi. Acum, doar bârâie şi i se aprinde un beculeţ în spate. Când a intrat pe uşă, Z. m-a întâmpinat cu un zâmbet mare pe faţă. Găsise la gunoi, în faţa blocului, un radio vechi, ditamai cutia de lemn, plină de praf. Vreo o oră l-a curăţat de praf şi de vreo patru ore lipeşte fire, strânge şuruburi, taie, curăţă şi iar lipeşte. Îi e ciudă că nu se pricepe la electronică, însă nu se lasă. E ora 21.00. Mă tem că la ora 23.00 îl va duce înapoi de unde l-a luat. Momentan, nu se dă bătut. L-a sunat pe taică-su, care a făcut mişto de el: „Tu n-ai auzit că suntem în secolul 21? Ăia care reparau aparate d-astea au murit de mult“. Z. e transpirat tot şi întins pe jos, cu o veioză lângă el, cu fire roşii şi albastre împrăştiate prin sufragerie. Îl întreb: „Te laşi păgubaş?“ „Aşa uşor? Stai liniştită!“, îmi zice el de jos. După atâta meşterit, a reuşit să facă două becuri să meargă. Acum aşteptăm să se încingă lămpile şi să vedem dacă prindem vreun post de radio. Deocamdată, nimic. Ba da. Am auzit un bârâit. Ce m-aş mai amuza să ascult Paraziţii la radioul ăsta pe lămpi!
