Câmpulung e un orăşel de munte, cu o gârlă care-l împarte în două, cu trei-patru blocuri turn, cu vreo zece etaje, iar celelalte obişnuite, cu un bulevard celebru, "Pardon" (bănci, copaci şi o ţâşnitoare cu apă rece-rece), cu magazinul de pălării "La Măgeanu" care se încăpăţânează să reziste, deşi prea puţini mai cumpără de acolo, cu un parc mare, frumuşel, şi cu multe locuri spendide de văzut prin împrejurimi.
Aici, am fost cu Z. weekendul trecut. Cum garsoniera pe care o aveau socrii mei are acum alţi proprietari, ne-am cazat la o pensiune, la câţiva km de oraş, cu flori multe, cu iarbă proaspăt tăiată, cu pruni încărcaţi, cu leagăn, cu gârlă nervoasă în spatele casei. Nici nu mai încape vorbă. Ne-a plăcut enorm şi vrem să revenim. N-am plecat de aici fără caşcavalul afumat, sărat şi cu găurele, şi brânza în coşuleţ de brad, numa' bună cu mămăliguţă.
Motivele călătoriei noastre "de vis" (ca să-l citez pe cumnatu') au fost două: ne era dor de Câmpulung, mai ales că obişnuiam, într-o vreme, să venim în fiecare an, şi o reuniune de familie. Eu, Z., sora mea şi soţul ei, mama, socrii mei şi părinţii soţului surorii mele. În total, nouă oameni, două maşini şi portbagajul plin de carne pentru grătar, pe care l-am încins (nu eu, ci cumnate-meu) într-o pajişte aproape de Bran. Şi aici dă-i cu muzică, vişinată, căpşunată, cârnăciori în maţ de oaie, muşchiuleţ de porc bine rumenit, bere, slăninuţă afumată, caşcaval de Rucăr, gogoşi. Ne-am împrietenit cu vacile (vreo 50 cel puţin) care au venit peste noi şi am adunat fragi (adică eu am adunat fragi, pişcată de urzici).
Apoi, am luat-o spre Bran, unde curioşii au vizitat castelul, alţii au mâncat porumb fiert şi kurtos kolac, alţii s-au răcorit cu bere (nu şoferii), alţii doar cu apă de izvor. După-amiaza, am mai întins o masă sănătoasă, aproape de peştera Dâmbovicioara, am râs zdravăn de doamnele care s-au încumetat să urce un deal abrubt pentru unele nevoi (veselia cea mare a fost la coborâre, când una dintre doamne a trebuit să coboare dealul, în fund). Şi înapoi spre Bucureşti, de unde scriu rândurile acestea. Ploaia de dimineaţă mi-a adus aminte de răcoarea de la Câmpulung (cea care s-a lăsat seara).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu