Am fost la discotecă

Vineri seara mi-am pus ştrampii roşii (mai elegant se zice în loc de ştrampi - desuuri) şi fusta cu trandafiri roz. Parfumată, pieptănată şi cu cizmele spălate. Toate aceste pregătiri pentru clubul El Grande Comandante. Că aşa se poartă acum. Club i se zice, nu discotecă, deşi cam aşa arăta al nostru. Nu era prima oară când mergeam în clubul ăsta, ci a doua. Îl ştiam oarecum select, cu muzică în surdină, cu mese multe etc, etc. Pe uşă un afiş tranşant anunţa că distinsul local şi-a făcut şi garderobă. Intrăm (eu şi Z.). 10 lei biletul. Z. se încurcă în bani, mai mult intenţionat, şi dă 15 lei pentru amândoi. Garderoba... 1 leu, dacă vrei să îşi laşi hainele pe umeraş. Au prins băieţii că adolescenţii nu caută luxul din cluburile decente, ci zbânţuiala, aşa că au trecut la afaceri. Smulg bani din orice. Să mergem mai departe. Cam strâmt şi cam plin. De ce să n-o zic pe-a dreaptă: m-am simţit cu 10 ani mai tânără. Era genul de discotecă unde se adună puştimea să "se facă muci" şi să mai agaţe o aventură de-o noapte. Mai departe... La început, rock la greu. Nu prea desluşeai melodiile, darămite versurile, din cauza basului, însă nu era rău. Apoi, dă-i nene cu "Vara asta" a celor de la Vama Veche (când mai convieţuiau) cântată acum nu ştiu câte veri pe plajă, la Costineşti. Dă-i şi-un Prodigy amestecat cu Romica Puceanu. Acum faza cea mai tare. "Dacă pleci, ia-mă şi pe mine.." a lui, cum îi zice? Cătălin Crişan. Hai că am trăit să o aud şi pe asta. După atâta rock şi chiar credeam că o s-o ţină în ritmul ăsta (nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt o rockeriţă, dar nici o fană a lui Cătălin Crişan). Berea e ieftină. 5 lei. Plus o tequila, gratis, pe biletul de intrare. În rest, înghesuială, bliţuri, fum, ţărani (nu de la sat), gagici şi gagii. Am ignorat toate astea şi m-am simţit bine. Am dansat două ore şi chiar nu îmi vine să cred, am ajuns acasă devreme. Pe la 2 noaptea sau dimineaţa eram deja în pat. Pe la 11.00 a doua zi eram fresh.