Pe bd. Eroilor Sanitari, în drum spre muzeele Liviu Rebreanu şi Ion Minulescu (care se află uşă în uşă, într-un bloc vizavi de Palatul Cotroceni) am văzut această căsuţă. De fapt, a văzut-o Verbiaj şi eu i-am făcut poză. Lucky me! Deci, apare pe blogul meu. O căsuţă ruptă din basmele cu vrăjitoare, copii rătăciţi şi munţi de turtă dulce şi acadele. În cazul de faţă copiii rătăciţi eram noi pentru că nu găseam muzeele alea pe care le mai văzusem cu altă ocazie (stau prost cu orientarea), vrăjitoarea era proprietarul pentru că îşi pusese ambiţia să nu o vândă (mă întreb pentru ce preţ ar fi totuşi dispus să renunţe la ea), iar turta dulce era doar în mintea noastră pentru că ne era foame. Căsuţa din Bucureşti nu e de vânzare, o spun trei plăcuţe din metal. Probabil cine o vedea se îndrăgostea pe loc şi sărea să o cumpere. Asta cu anunţul că nu e de vânzare îmi sună cunoscut. A, da! "Avem ouă proaspete". "Nu vindem bilete". "Am adus marfă nouă" sau "Nu vindem ţigări minorilor". Etc, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu