O gură de Câmpulung

Vineri pe la prânz ne gândeam unde să ieşim din casă sau din Bucureşti. Am numărat pe degete: diverse parcuri, apoi Sinaia, Predeal, Bran. Am zis într-o doară Câmpulung Muscel. Şi Câmpulung Muscel a fost. La 3 după-amiaza eram deja cu un pateu cu brânză în mână. Delicios. E deja o tradiţie la noi în familie. Când ajungem în Câmpulung dăm fuga la patiserie şi apoi căutăm o gogoşerie. Şi nu una modernă, unde gogoaşa e numită fiţoşica, înfuriata sau umflăţica. La piaţă, e o gogoşerie unde fac gogoşi mari, simple, crocante, date doar prin zahăr pudră. De la piaţă am mai luat ceva. Nu puteam să plecăm din Câmpulung fără celebrul caşcaval afumat. N-a plouat, nici soare n-a fost, dar suficient de bine cât să colindăm oraşul, să luăm câteva guri de aer curat şi să facem câteva poze. Ne-am întors acasă cu o roată de caşcaval, cu o gutuie şi două nuci şi cu un buchet de flori, culese de pe stradă. (Fotografii de Petisa)