Impresii de la Câmpulung Muscel

Câmpulung e un orăşel de munte, cu o gârlă care-l împarte în două, cu trei-patru blocuri turn, cu vreo zece etaje, iar celelalte obişnuite, cu un bulevard celebru, "Pardon" (bănci, copaci şi o ţâşnitoare cu apă rece-rece), cu magazinul de pălării "La Măgeanu" care se încăpăţânează să reziste, deşi prea puţini mai cumpără de acolo, cu un parc mare, frumuşel, şi cu multe locuri spendide de văzut prin împrejurimi.

Aici, am fost cu Z. weekendul trecut. Cum garsoniera pe care o aveau socrii mei are acum alţi proprietari, ne-am cazat la o pensiune, la câţiva km de oraş, cu flori multe, cu iarbă proaspăt tăiată, cu pruni încărcaţi, cu leagăn, cu gârlă nervoasă în spatele casei. Nici nu mai încape vorbă. Ne-a plăcut enorm şi vrem să revenim. N-am plecat de aici fără caşcavalul afumat, sărat şi cu găurele, şi brânza în coşuleţ de brad, numa' bună cu mămăliguţă.

Motivele călătoriei noastre "de vis" (ca să-l citez pe cumnatu') au fost două: ne era dor de Câmpulung, mai ales că obişnuiam, într-o vreme, să venim în fiecare an, şi o reuniune de familie. Eu, Z., sora mea şi soţul ei, mama, socrii mei şi părinţii soţului surorii mele. În total, nouă oameni, două maşini şi portbagajul plin de carne pentru grătar, pe care l-am încins (nu eu, ci cumnate-meu) într-o pajişte aproape de Bran. Şi aici dă-i cu muzică, vişinată, căpşunată, cârnăciori în maţ de oaie, muşchiuleţ de porc bine rumenit, bere, slăninuţă afumată, caşcaval de Rucăr, gogoşi. Ne-am împrietenit cu vacile (vreo 50 cel puţin) care au venit peste noi şi am adunat fragi (adică eu am adunat fragi, pişcată de urzici).

Apoi, am luat-o spre Bran, unde curioşii au vizitat castelul, alţii au mâncat porumb fiert şi kurtos kolac, alţii s-au răcorit cu bere (nu şoferii), alţii doar cu apă de izvor. După-amiaza, am mai întins o masă sănătoasă, aproape de peştera Dâmbovicioara, am râs zdravăn de doamnele care s-au încumetat să urce un deal abrubt pentru unele nevoi (veselia cea mare a fost la coborâre, când una dintre doamne a trebuit să coboare dealul, în fund). Şi înapoi spre Bucureşti, de unde scriu rândurile acestea. Ploaia de dimineaţă mi-a adus aminte de răcoarea de la Câmpulung (cea care s-a lăsat seara).

B'estfest: muzică, mici şi bere

N-am tras cu ochiul la ce a scris Z. pe blogul lui despre prima seară a festivalului bucureştean, provincial şi plin de străini, B'estfest. Pe la 17.00 şi ceva am arătat biletele şi ni s-au pus brăţări verzi la mâna stângă. Ce rost mai are să spun că a fost foarte cald! Rompetrol ne-a dat evantaie (asemenea unei palete de ping-pong), transparente. Să trăiţi dom' Patriciu! Am alungat mai mult muştele cu ele. Au reuşit să facă ceva boare, dar tot cald ne era.

Dacă n-am vrut să intrăm cu fetele de la Axe (sprayul acela care atrage cu mirosul lui, indiferent de cum arată bărbaţii, toate doamnele, doamnişoarele şi alte vieţăţi feminine) la un duş cu furtunul, după un săpunit bun. Şi n-au fost puţini cei care s-au lăsat ademeniţi de ţâţişoarele ieşite obraznic de sub maiou, de funduleţele goale şi de bronzul puternic al fetişcanelor sprinţare. Nota zece băiatului care le-a pipăit bine, s-a spălat zdravăn şi apoi şi-a arătat curul. Hi!

Am apucat vreo cinci minute să ascultăm muzică (rock sau dansantă) la căşti la cortul Silent disco. De acolo, am mers să-i ascultăm pe cei de la NSK, o trupă românească, care cântă o zdruncinătură, nici nu ştiu cum s-o numesc. Un zgomot cu o voce feminină care cânta pe spaniolă. Nu prea avea ce căuta spaniola pe muzica aia, dar e treaba lor şi nu mă bag. Aşa că am cumpărat de trei jetoane (că asta ne dădeau ca să uşureze munca celor de la mici, bere şi alte băuturi şi gustări) - un jeton, 3 lei - trei mici şi un pahar cu bere. De poftă, nu de foame!

Şi am ajuns aproape de scenă să-i văd pe cei la de la Apollo 440, ăia cu "Ain't Talkin' 'bout Dub", pe care o ascultam la televizorul dat la maximum, prin clasa a X-a. A fost plăcut să-i reascult, deşi vocea solistului care zburda de colo-n-colo ca un apucat - nu-l învinovăţesc, e star- nu prea se auzea din cauza başilor. Mi-au plăcut pantalonii lui în carouri (am şi eu unii aşa, dar ai lui erau mai mişto).

După Apollo 440, ne-am mutat la scena vecină pentru Alanis Morissette, care de ce să nu recunosc, nu prea m-a prins în adolescenţă şi îmi vine greu să cred că m-ar prinde acum. Videoclipul la "Ironic" e singurul care mi-a plăcut. Am fost la câţiva metri de scenă. A apărut Alanis. Uau! Nu e o exclamaţie de bine. Am zis: nu se poate, asta nu e Alanis, drăguţa cu păr cârlionţat, cu pantaloni evazaţi şi cămaşă largă de rocheriţă. Era o tanti grăsuţă bine, cu fund mare şi nişte mâini zdravene de ţărancă din România, îmbrăcată în blugi şi cu vestuţă. Avea părul lung, blond şi drept. Era umbra lui Alanis. Mi s-a părut absentă tot concertul şi n-am înţeles de ce a cântat cu palmele încruţişate, bâţâindu-se ca un copil când spune lecţia. A cântat şi la chitară, dar nu s-a auzit deloc. A dat şi din cap şi a alergat pe scenă, dar a fost ridicolă.

Am plecat de la Alanis la Cypress Hill. Ăştia au întârziat aproape juma' de oră, aşa că ne-am dus vizavi de scena lor să vedem Dacia Sandero, care e groaznică. Şi în exterior şi în interior. Am mai tras o fugă până la Unkle, însă nici la ăştia nu mi-am dat seama ce cântă din cauza zgomotului pe care îl făceau. Era ceva urlăcios (care urlă, în traducere). Una peste alta, mi-a plăcut atmosfera. Pe nu ştiu câţi metri pătraţi, dar sigur mulţi, erau amplasate mai multe scene, cortuleţe cu mâncare şi băutură, uşor scumpă, cabina unde intra un prost şi ţipa cât îl ţineau urechile şi plămânii ca să umfle un balon. Oare el ştia că era filmat de cei de la televiziunea de muzică U şi o să apară pe post? Mai era o chestie cu pupături pe care n-am înţeles-o. Am plecat pe la 22.00 şi ceva. Mai vreau!

Şi uite aşa mi-a venit ideea să mergem la mare, eu şi Z.. Cum scutim banii de cazare, care o să fie fooooarte mulţi? O să dormim în maşină două nopţi. Şi o să facem baie cu apă plată încălzită la soare (eu), iar Z., în mare. Nu cred că trebuia să spun asta... Sună a aventură, cam puturoasă, dar abia aştept să o facem şi pe asta. Cu maşina noastră cea nouă care are de acum numere negre.