(c) http://fotozaharia.blogspot.com/
Seara după 20.30. Ies de la metrou Dristor şi mă opresc un pic. Un bătrânel chiar simpatic (spun asta pentru că unii mi se par atât de prefăcuţi şi răi....) îşi înşirase cutiile de margarină în care prisese lăstari de flori. Omu' a gândit bine afacerea. Pune la prins lăstari şi apoi îi vinde. De când îmi doream o muşcată. Am aruncat o privire cu coada ochiului şi am zărit-o. Era zveltă, cu forme apetisante. Era roşcată. O încântare să o priveşti. Era muşcata mea. Îmi zice stins: 70.000 lei. Încerc să negociez la 50.000 lei. Nu merge. Îl văd că se chinuie, îşi freacă mâinile şi se tânguieşte că nu poate mai jos. Şi că îmi caută altă floare. O voiam pe aia. Am dat 70.000 lei. Apoi, mi-a părut rău că am încercat să negociez. Mi-a părut rău de bătrân. Nu numai că mi-a părut rău, dar mi-a fost ruşine. Nu ştiu de ce. Poate că mi-era milă şi atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu